I.O.N.A.

Adaptare după piesa lui Marin Sorescu, I.O.N.A, preia tema centrală de singurătate și o transpune în drama omului modern, înghițit de un pește metafizic, creat în subconștientul bolnăvicios al interpretului pentru a-l proteja de evenimentele tragice ce i-au pus stăpânire pe viață și pe sănătatea sa mentală. În final același pește îl va arunca într-o spirală descendentă spre autoizolare și autodistrugere. I.O.N.A nu este Iona. Acronimul este folosit pentru a pune în valoare multiplele personalități ce se crează în interiorul "pescarului" pentru a-l ajuta să respingă realitatea, este insula de salvare a actorului de universul înconjurător, absurd și dezolant ce-i descompune ușor viața, visurile și apoi echilibrul psihic.
Realitatea, la rândul ei, îl va forța la final să ia o decizie. Ori continuăm viața mințindu-ne pentru a pastra un strop din amintirea zilelor când totul era mai bine ori învățăm să ne înfruntăm demonii, în speranța izbăvirii, pentru ca apoi să putem încerca să reclădim ce a rămas din viață, să ieșim din nou la suprafață.