În cădere liberă

Un necunoscut este lovit de mașină, în pustiu. Cei vinovați îl lasă acolo, plecând mai departe, sperând că nu vor fi prinși vreodată. Alții îl descoperă pe necunoscutul rănit, dar nici ei nu îi oferă ajutor. Această poveste se repetă în fel și chip, cu felurite personaje care din diferite motive trec peste sau pe lângă necunoscut, fără să-l ajute. La un moment dat, identitatea necunoscutului ne este destăinuită. El nu este un om oarecare. Și cu toate astea, nimeni dintre cei ce trec pe lângă el nu îl ajută. Acesta este pe scurt discursul dramaturgului Oleg Bogaev în piesa sa "Dawn way" (titlul românesc "În cădere liberă").
Trăim într-o lume din ce în ce mai indiferentă față de suferința aproapelui. Lipsa noastră de compasiune ne face să ratăm ocazia de a deveni mai buni. Ne trăim viețile în fugă, neatenți la cei din jurul nostru. Drumul metaforic pe care personajele piesei lui Bogaev se grăbesc spre o destinație măruntă - este și al nostru, cel de toate zilele. Orbirea personajelor puse față în față cu șansa mântuirii este și a noastră.
Ce se petrece cu necunoscutul din acest spectacol este foarte asemănător patimilor lui Isus. Venit în chip de om, suferința lui răscumpără păcatele întregii omeniri. O omenire care se află în cădere liberă. Cruzimea cu care el este lovit, ignorat, bătut, aruncat, călcat, abandonat, confundat, disputat, renegat și, în cele din urmă, uitat de diferitele personaje aș vrea să devină în ochii spectatorilor o experiență de nesuportat, asemănătoare răstignirii. El se dăruiește pe sine celor buni și celor răi deopotrivă, sperând mereu că bunătatea va triumfa undeva.
Ideea spectacolului este să pună publicul alături de personajele care gonesc fiecare spre destinația sa și sunt nevoite să oprească pentru a interacționa cu necunoscutul enigmatic. Punctul de vedere comun conține și interogația cu care spectatorii vor pleca acasă: oare putem fi numiți oameni dacă nu avem compasiune? - Alexandru Maftei